Daniel Kahneman & Dan Lovallo

1 fișă

1. 01

   Înainte să judeci cazul după detaliile lui, întreabă cum s-au terminat cazurile asemănătoare: rata de bază e punctul de plecare, detaliile doar ajustează.

   Timid Choices and Bold Forecasts: A Cognitive Perspective on Risk Taking · 1993

   Rata de bază e punctul de plecare, iar detaliile cazului au voie doar să o ajusteze.

   Kahneman și Lovallo pornesc de la o întâmplare. O echipă care scria o programă școlară își estima termenul de finalizare. Întrebat cum se descurcaseră echipele comparabile, chiar expertul grupului a recunoscut că aproximativ 40% abandonaseră, iar niciuna nu terminase în mai puțin de șapte ani. Toți adoptaseră spontan vederea din interior: planul, obstacolele, scenariul. Vederea din afară ignoră detaliile și întreabă ce s-a întâmplat într-o clasă de cazuri similare în aspectele relevante. Concluzia autorilor: aplicate cu aceeași pricepere, vederea din afară dă mult mai des o estimare realistă. Pașii: alegi o clasă de referință de cazuri asemănătoare; afli distribuția rezultatelor, adică rata de bază; plasezi cazul tău în distribuție, întrebând de ce ar ieși mai bine sau mai rău decât media; abia apoi ajustezi, moderat, pentru detalii. Se aplică oricărei estimări de durată, cost sau șansă de reușită — cât durează negocierile de coaliție, cât de des schimbă sancțiunile comportamentul unui regim. Capcana e clasa de referință aleasă ca să dea răspunsul dorit, sau fraza „cazul nostru e unic”, pe care autorii o descriu ca preferința aproape morală pentru vederea din interior.

   “În schimb, vederea din afară este în esență statistică și comparativă și nu încearcă deloc să ghicească istoria viitorului, la niciun nivel de detaliu.”

   Deschide fișa →