US Joint Chiefs of Staff

1 fișă

1. 01

   Adversarul nu se analizează în gol: întâi mediul — sistemele politice, militare, economice, sociale, informaționale și de infrastructură —, apoi ce poate face adversarul în el.

   Joint Publication 2-01.3: Joint Intelligence Preparation of the Operational Environment · 2014

   Un inventar PMESII fără concluzie despre ce contează e hârtie, nu analiză.

   Doctrina comună americană numește procesul JIPOE, pregătirea de intelligence a mediului operațional. Ediția din 21 mai 2014 a JP 2-01.3, care a înlocuit-o pe cea din 2009, îl descrie în patru pași: definești mediul operațional, descrii impactul lui, evaluezi adversarul și ceilalți actori relevanți, apoi determini cursurile lor de acțiune. Mediul cuprinde domeniile fizice, mediul informațional (inclusiv spațiul cibernetic) și sistemele PMESII — politic, militar, economic, social, informațional și de infrastructură. Varianta civilă, folosită în analiza de afaceri, e STEEP: social, tehnologic, economic, ecologic, politic. Ca să o aplici, notezi pentru fiecare sistem elementele, legăturile și punctele de presiune, apoi întrebi cum constrâng ele opțiunile fiecărui actor — un embargo energetic citit ca eveniment economic are efecte politice și sociale în altă țară. Tehnica pereche din «Tradecraft Primer» (2009) e gândirea din afară spre interior: pornești de la forțele externe pe care nu le controlezi și abia apoi cobori la subiect, ca să nu ratezi variabile. Merită la începutul unei analize noi sau când subiectul se schimbă. Capcana e inventarul: o listă PMESII completă, fără nicio concluzie despre ce contează. Ediția din 2014 e ultima publică; lista curentă a doctrinei comune stă pe un portal cu acces restricționat.

   “Procesul JIPOE oferă o metodologie disciplinată pentru a aplica o viziune holistică asupra mediului operațional la analiza capabilităților și intențiilor adversarului.”

   Deschide fișa →