Data Is a Toxic Asset, So Why Not Throw It Out?

1 fișă

1. 01

   Lecția 19 · Datele personale sunt un pasiv: inventariază-le, colectează minim, păstrează cu termen și șterge demonstrabil.

   Data Is a Toxic Asset, So Why Not Throw It Out? · 2016

   Ștergerea unei persoane e distrugerea cheii ei, nu rescrierea istoricului.

   Schneier răstoarnă intuiția „datele sunt petrolul nou”: ce nu ai nu ți se poate fura, nu ți se poate cere în instanță și nu trebuie să explici de ce l-ai păstrat. Pentru depozit, asta devine un ciclu cu patru etape. Inventar: unde sunt coloanele cu date personale, marcate prin clasificare (direct identificatoare, cvasi-identificatoare, sensibile), descoperite automat pe cât se poate. Minimizare: colectezi doar ce servește un scop declarat; o dată de naștere completă când ai nevoie de grupa de vârstă e o coloană de prisos. Retenție: fiecare set are un termen și un motiv, iar ștergerea e un job programat, nu o promisiune. Ștergere: demonstrabilă, inclusiv din copii de siguranță și din date derivate. Și aici se împacă imutabilitatea (lecția 10) cu dreptul la ștergere: crypto-shredding. Datele fiecărei persoane se criptează cu propria ei cheie; ștergerea persoanei înseamnă distrugerea cheii. Rândurile rămân fizic în fișierele imuabile și în backup-uri, dar nu se mai pot citi de nimeni, niciodată. Un log care nu se poate rescrie și o ștergere care nu se poate anula, deodată.

   “Datele sunt un activ toxic. Trebuie să începem să le gândim așa și să le tratăm cum am trata orice altă sursă de toxicitate.”

   Deschide fișa →