„Singura călătorie adevărată, singura baie de tinerețe, n-ar fi să mergi spre peisaje noi, ci să ai alți ochi.”Marcel Proust · À l'ombre des jeunes filles en fleurs · 1919 · À la recherche du temps perdu, volumul II, À l'ombre des jeunes filles en fleurs
Nu peisajul se schimbă, ci ochii cu care îl privești; călătoria adevărată e în privitor.
Proust susține că obiceiul ne orbește: privim lumea prin ochii pe care i-am format deja, deci nu vedem lumea, ci propriile noastre categorii. Mecanismul lui e memoria involuntară, care arată că realitatea accesibilă e cea filtrată de percepție. De aceea un peisaj schimbat nu produce nimic dacă ochii rămân aceiași, iar o operă de artă poate muta mai mult decât un ocean. Exemplul lui e concret: personajele lui descoperă că persoanele pe care credeau că le cunosc sunt altele de îndată ce le privesc din alt unghi. Iluzia nu e că nu am văzut destul, ci că am văzut întotdeauna la fel.
De ce contează Într-o perioadă în care se caută mereu altceva, ideea lui Proust spune că schimbarea nu vine din peisaj, ci din felul în care am fost învățați să privim.