„Patima pentru egalitate și patima pentru libertate sunt lucruri diferite, chiar opuse.”Alexis de Tocqueville · Vechiul Regim și Revoluția · 1856 · Vechiul Regim și Revoluția, Cartea a III-a, capitolul 1
Oamenii acceptă lanțuri grele când toate sunt la fel de grele.
Tocqueville observă că egalitatea e o patimă simplă și imediată: oamenii vor să nu fie mai jos decât nimeni. Libertatea cere mai mult: răbdare, responsabilitate, tolerarea diferențelor. De aceea o societate poate alege un guvern puternic care nivelează diferențele, sacrificând drepturile. Revoluția franceză e exemplul: a început cu libertate și a sfârșit în teroare centralizată.
Pasajul nou: cum cele două dorințe se schimbă între ele pe neobservate. La birou, un coleg cere ca toți să aibă aceleași condiții, apoi acceptă un șef cu puteri sporite să impună asta. Nimeni nu a renunțat explicit la drepturi; s-a renunțat treptat, sub numele de corectitudine. Tocqueville sugerează că egalitatea e confortabilă pentru că cere puțin de la individ, pe când libertatea te obligă să susții ceva zi de zi. Iar când statul promite să niveleze, mulți îi predau grija — și, odată cu ea, puterea. Întrebarea următoare e cum recunoști momentul în care faci acest schimb fără să-l fi ales.
De ce contează Ajută să recunoaști momentul în care ceri „echitate” în loc de drepturi și accepți, fără să observi, puteri mai mari pentru stat.