„Toate clasele care se ating de putere o abuzează; nimeni nu are dreptul de a spune că ar fi fost mai bun.”Alexis de Tocqueville · Vechiul Regim și Revoluția · 1856 · Vechiul Regim și Revoluția, Cartea a II-a, capitolul 8
Puterea abuzivă vine din absența frânelor, nu din caracterul rău al clasei care o deține.
Tocqueville nu blamează o clasă anume, ci poziția: puterea fără limite reale corupe pe oricine o deține. Nobilii au abuzat când au condus, burghezia a abuzat când a ajuns, iar țăranii eliberați au abuzat la rândul lor. Mecanismul e absența frânelor, nu caracterul rău. Revoluția franceză a schimbat doar cine deținea puterea, nu limitele ei.
Dacă corupția vine din poziție, nu din caracter, atunci soluția nu e să cauți oameni mai buni, ci să construiești frâne mai bune. Tocqueville sugerează că puterea trebuie limitată din exterior, pentru că din interior nimeni nu se limitează singur. Un consiliu de administrație care își scrie propriile reguli se va supune greu lor. Un chiriaș care stabilește singur cu cât crește chiria nu va găsi motive să o înghețe. Limita trebuie să vină de undeva în afară: o lege, un control independent, un adversar cu drept de vot. Întrebarea practică devine: cine anume are puterea reală de a spune nu? Pasul următor e să vedem ce se întâmplă când frânele există pe hârtie, dar nu și în fapt.
De ce contează E o lecție pentru orice schimbare de guvernare sau de echipă: nu întreabă doar cine vine la putere, ci ce frâne vor avea.