„Banii sunt de natură prolifică și generativă.”Benjamin Franklin · Almanahul sărmanului Richard · 1758 · Almanahul sărmanului Richard, ediția 1758, prefața «Calea spre avere
Banii economisiți sunt o sămânță: puneți la lucru, rodește alți bani fără efort.
Franklin vede banii ca pe o sămânță: pusă la lucru, ea rodește. Prin dobânzi, prin reinvestirea profitului, o sumă mică devine cu timpul o sumă mare, fără efort suplimentar. Mecanismul e compunerea: câștigul generat se adaugă la capital și generează el însuși câștig. Cine pune de o mie de lei la dobândă și nu îi atinge va afla, după ani, că suma a crescut constant, pentru că fiecare an lucrează pe spatele celui dinainte.
Franklin observă ceva ce mulți trec cu vederea: timpul nu e doar un prieten al economiilor, ci ingredientul principal. Două persoane pot pune aceeași sumă deoparte, dar cea care începe mai devreme câștigă ani întregi de muncă a banilor ei. Gândește-te la doi vecini care pun câte o mie de lei la dobândă. Unul la douăzeci de ani, celălalt la treizeci. Primul nu a economisit mai mult, doar a lăsat sămânța mai devreme în pământ. De aici rezultă o întorsătură neașteptată: a amâna economisirea costă bani reali, chiar dacă nu vezi nicio factură. Întrebarea firească e cât de mică poate fi suma de start pentru ca acest mecanism să funcționeze.
De ce contează Vine în ajutorul oricui amână economisirea pentru «când va avea mai mult»: arată că o sumă mică, pusă devreme la lucru, valorează mai mult decât una mare, pusă târziu.