„Cine pierde un ban pierde și ocazia de a câștiga un ban.”Benjamin Franklin · Almanahul sărmanului Richard · 1758 · Almanahul sărmanului Richard, ediția 1758 (Prefața „Calea spre bogăție”)
Banii pierduți nu valorează doar cât sumă, ci cât ar fi produs lucrând pentru tine.
Franklin gândește în termen de dobândă compusă: banii nu stau nemișcați, ci lucrează. Un ban pierdut nu e doar un ban lipsă, ci și toate câștigurile pe care le-ar fi putut genera prin comerț sau plasare. Dacă pierzi 100 de lei și i-ai fi putut investi cu 5% anual, în zece ani ai pierdut de fapt aproape 160 de lei. De aceea mici neglijențe repetate costă mult mai mult decât par.
Franklin vede timpul ca pe un multiplicator tăcut. O sumă nu se măsoară doar prin ce produce ea, ci prin cât timp are la dispoziție să producă. De aceea o scurgere mică, dar veche, poate costa mai mult decât o greșeală mare, dar unică. Un abonament de televiziune uitat la 25 de lei pe lună pare neînsemnat. Lăsat nesupravegheat ani de zile, el devine o sumă serioasă, plus tot ce ar fi putut câștiga acei bani între timp. Întrebarea utilă nu e doar cât pierd, ci cât de mult timp pierdul mai are să lucreze împotriva mea. Și asta ridică o altă întrebare: cum recunoști la timp o scurgere mică înainte să devină mare?
De ce contează Relevă la decizii mici de zi cu zi: abonamente neutilizate, taxe neplătite la timp, bani lăsați să stea nefolosiți.