„Dreptatea este o singură dată întemeiată pe toată natura omenească, care, dacă o cunoaștem, ne leagă unii de alții printr-o societate comună.”Cicero · Despre îndatoriri · -44 · cartea I, paragraful 22
Dreptatea nu e o înțelegere locală, ci legea naturii care ne unește pe toți într-o comunitate.
Cicero se opune ideii că dreptatea e doar o înțelegere locală, valabilă într-un oraș și falsă în altul. Argumentul lui: oamenii sunt făcuți pentru sociabilitate, au rațiune și limbaj comune, deci există o lege naturală valabilă peste tot. De aici decurge că a nedreptăți pe cineva e o încălcare a naturii proprii, nu doar a unei legi scrise. Un exemplu: chiar un dușman are dreptul la un proces corect.
De ce contează În dezbaterile despre drepturile omenești, fraza oferă fundamentul clasic: dreptatea nu se negociază de la o cultură la alta, ci decurge din ce suntem.