„Orice lucru cedează, tot timpul.”Werner Vogels · All Things Distributed · 2008 · Werner Vogels — formulare reluată în prezentări și pe blogul All Things Distributed, din 2008
O copie de siguranță netestată prin restaurare e o presupunere, nu o copie.
În cloud, calculul e separat de stocare și elastic: plătești pe secundă sau pe interogare, nu cumperi hardware, actualizările sunt ale furnizorului, regiunile sunt la un click. Reversul: costul de ieșire a datelor (egress), interogări nemărginite care produc facturi surpriză, dependența de furnizor și rezidența datelor, care pentru date reglementate cere regiune europeană și chei administrate de tine. On-prem: cost previzibil la sarcină constantă, control complet, latență mică spre sistemele interne, date sensibile care nu pleacă. Reversul: planificare de capacitate (plătești vârful tot anul), actualizări, oameni, un singur amplasament. Decizia se ia pe câteva variabile, nu pe modă: cât de variabilă e sarcina, ce cere reglementarea, ce știe echipa, ce licențe există deja, cât iese pe egress. Hibridul e legitim: seiful de identitate acasă, faptele pe token în cloud. Iar fraza lui Vogels e valabilă în ambele locuri: discul cedează și în centrul tău de date, furnizorul are și el pene. Deci copii de siguranță testate prin restaurare, nu prin existență; exerciții de refacere; două zone. „Unde” e întrebarea mică; „ce se întâmplă când cedează” e cea mare.
De ce contează Factura cloud crește cu fiecare interogare neglijentă; factura on-prem e fixă și include vârful pe care îl atingi o zi pe an. Ambele se pierd dacă nu ai testat o restaurare.