„Toate apele au culoarea înecului.”Emil Cioran · Silogismele amărăciunii · 1952 · Silogismele amărăciunii, Atrofia verbului
Percepția noastră interioară colorează lumea exterioară, transformând frumusețea în amenințare.
Cioran proiectează asupra întregii naturi o trăsătură subiectivă: teama de moarte prin înec. Apele, indiferent cât de limpezi sau senine, capătă pentru el aceeași culoare sumbră. Mecanismul e al proiecției psihologice: disperarea interioară colorează realitatea exterioară. Un lac de munte, pentru un om fericit, e albastru și liniștit; pentru unul care se gândește la sinucidere, e negru și adânc.
De ce contează Ne arată cum starea noastră interioară poate distorsiona complet percepția asupra lumii, făcând neutrul să pară amenințător.