„Fericitul și nemuritorul nu are el însuși necazuri și nu le dă altora; deci nu e afectat nici de mânie, nici de binefacere, căci amândouă sunt slăbiciuni.”Epicur · Maximele fundamentale · -280 · Maxima 1
Orice mânie sau favoare a unui zeu ar fi slăbiciune, nu putere.
Epicur atacă imaginea zeilor care se supără sau favorizează oameni. Dacă un zeu ar fi tulburat de mânie sau de recunoștință, ar însemna că ceva îi lipsește, deci nu ar fi perfect. Mecanismul e logic: nevoia de a reacționa la oameni presupune dependență de ei, iar ființa fericită nu depinde de nimic. Consecința practică e liniștitoare: nu există zei supărați de care să te temi, deci frica religioasă e deplasată.
De ce contează Eliberează pe cineva care trăiește cu frica că o putere superioară îl pedepsește pentru gânduri sau eșecuri mici.