„Dacă diavolul nu există și l-a creat deci omul, el l-a creat după chipul și asemănarea sa.”Feodor Dostoievski · Frații Karamazov · 1880 · cartea a cincea, capitolul 3
Diavolul pe care îl descriem poartă chipul nostru, nu al lui.
Fraza vine din discuția lui Ivan Karamazov cu diavolul, dar vorbirea ei ține de om în general. Dacă răul nu vine dintr-o putere exterioară, atunci imaginația care produce figurile întunecate aparține omului însuși. Proiecțiile noastre despre demoni dezvăluie, în fond, propriile cruzimi, lăcomii și vanități. Cine își descrie dușmanul ca pe un monstru îl desenează, de fapt, pe hârtie cu penelul propriilor temeri. Un exemplu: propaganda care face din adversar un diavol dezvăluie mai mult despre cei care o fac decât despre cel țintit.
De ce contează Ajută pe cineva să-și examineze propriile proiecții: dușmanul pe care îl descrie cel mai urât poate reflecta părțile lui întunecate, nu realitatea celuilalt.