„Într-o singură zi, într-o singură oră, totul se poate aranja!”Feodor Dostoievski · Crimă și pedeapsă · 1866 · Partea I, capitolul III
Disperarea judecă prea devreme: momentul de cotitură nu se anunță niciodată.
Fraza exprimă o credință aproape religioasă în posibilitatea schimbării bruște. Dostoievski nu sugerează că totul e ușor, ci că momentele de cotitură sunt neanunțate: omul care se simte condamnat pentru totdeauna nu poate ști ce aduce ora următoare. Mecanismul psihologic e real — disperarea ne face să extrapolăm prezentul la infinit, deși prezentul nu e niciodată toată realitatea. Exemplu: cineva pe punctul de a renunța primește un telefon care îi redeschide viitorul.
De ce contează Folositoare când cineva (sau tu însuți) trăiește o criză ca pe o sentință definitivă: amintește că verdictul disperării e întotdeauna emis prea devreme.