„Toată lumea se plânge de memoria sa, dar nimeni de judecata sa.”François de La Rochefoucauld · Maxime · 1665 · Maxima 89
Judecata greșită nu se vede, pentru că folosește propria măsură să se judece pe sine.
Maxima descrie o orbire structurală. Memoria e un instrument neutru: a uitat ceva, se vede, se plângem. Judecata e cea care decide ce înseamnă „am uitat”, „a fost vina mea”, „am avut dreptate”. Când ea greșește, folosește propria măsură ca să se absolve. Mecanismul e cercul închis al autoevaluării. Cine pierde bani la un risc prost își reproșează ghinionul sau informația, nu capacitatea de a evalua riscuri.
De ce contează Util când cauți cauza reală a unei decizii eșuate în loc să găsești vinovați externe.