„Să trăiești singur, trebuie să fii animal sau zeu — spune Aristotel. Îi lipsește al treilea caz: trebuie să fii amândouă — filosoful.”Friedrich Nietzsche · Amurgul idolilor · 1888 · Maxime și săgeți, 3
Cine trăiește din instinct ca animalul și gândește ca zeul nu mai are nevoie de oameni ca oglindă.
Nietzsche completează observația lui Aristotel, care vedea singurătatea ca rezervată ființelor fie subumane, fie supraumane. Problema omului obișnuit e că are nevoie de ceilalți ca oglindă: fără ei, se pierde în întrebări fără răspuns. Filosoful, spune Nietzsche, reunește ambele extreme: trăiește din instinct ca animalul și din gândire ca zeul, deci nu are nevoie de validarea socială care îl ține pe restul legați. Exemplu concret: un gânditor solitar care își susține zilele din rutine corporale simple și din muncă intelectuală intensă, fără a simți golul social.
De ce contează Relevată pentru oricine alege singurătatea prelungită: îți arată ce resurse interne, instinct și gândire, trebuie să dezvolți ca să nu te prăbușești în izolare.