„Omul e o ființă care se obișnuiește cu totul, și, cred, cu totul, chiar și cu dreptatea.”Georg Christoph Lichtenberg · Caietele de însemnări · 1799 · Caietul K, însemnarea 18
Repetarea anesteziază: orice trăim zilnic, bun sau rău, devine invizibil fundal.
Lichtenberg observă că obișnuința e o forță oarbă: nu distinge între rele și binefaceri. Ceea ce trăim zi de zi devine fundal, indiferent dacă e o nedreptate sau un privilegiu. Mecanismul e simplu — repetarea anesteziează atenția. Cine primește mereu același tratament corect încetează să-l mai vadă, la fel cum cine trăiește sub un regim abuziv ajunge să-l considere normal. Exemplu: un angajat cu condiții de muncă bune uită să le mai aprecieze, iar un cetățean obișnuit cu birocrația umilitătoare nu se mai revoltă.
De ce contează Vine în ajutor când simți că viața ți s-a aplatizat și nimic nu te mai mișcă. Te avertizează să-ți verifici din când în când la ce te-ai obișnuit fără să-ți dai seama.