„Fost-au acest Ștefan vodă om nu mare de stat, mânios și degrabă vărsător de sânge nevinovat: de multe ori la ospețe omora fără judecată.”Grigore Ureche · Letopisețul Țării Moldovei · 1647 · Letopisețul Țării Moldovei, Pentru moartea lui Ștefan vodă cel Bun
Ștefan cel Mare era un erou militar, dar și un tiran impulsiv care ucidea la ospețe, fără proces.
Cronicarul descrie un conducător cu două fețe: erou pe câmpul de luptă, dar tiran la masă. Uciderile la ospețe nu erau întâmplătoare; Ștefan le folosea pentru a elimina boierii rebeli sau pe cei bănuiți de trădare, fără formalități legale. De exemplu, la un ospăț de Paști, a ucis un boier care îl trădase anterior.
Imaginea lui Ștefan cel Mare ca erou național ascunde o realitate mai dură. Ureche ne arată că violența la masă era un instrument politic. Când un boier refuza să bea din aceeași cupă, Ștefan îl suspecta de trădare și acționa imediat. Fără proces, fără martori. Ospățul devenea scenă a puterii absolute. Această cruzime ne face să ne întrebăm: cât din gloria unui lider se construiește pe frică?
De ce contează Ne amintește că marile figuri istorice nu sunt simple simboluri, ci oameni complecși, cu virtuți și defecte, și că gloria militară poate ascunde cruzimea personală.