„Ori de câte ori îmi găsesc fața uscată de păr în primăvară și un deznădejde morbid îmi atârnă ca o giulgiu pe umeri... atunci îmi pare că e timpul să mă duc repede pe mare.”Herman Melville · Moby Dick · 1851 · capitolul 1
Când melancolia vine ca un anotimp, remediu nu e o distracție mică, ci o plecare spre ceva vast.
Melville descrie un mecanism pe care multi il recunosc fara sa-l poata numi: depresia ca anotimp interior, umed si fara orizont. Remediu nu e o distractie mica, ci o schimbare de scara, o plecare spre ceva mai mare decat propria dispozitie. Pentru narator, marea e acel spatiu care dizolva gandurile inguste. A recunoaste semnele, noiembria sufletului, si a actiona inainte de a fi coplestit e o forma de intretinere a sinelui.
De ce contează Vorbeste oricui simte venirea unui episod de melancolie si are nevoie de voie sa-si cunoasca semnalele proprii si sa plece la timp, nu dupa ce s-a adancit.