„Cine este plin de virtute este ca un copil nou-născut.”Lao Zi · Cartea despre Dao și Virtute · -400 · capitolul 55
Rigiditatea e semn de epuizare, iar suplețea e semn de plenitudine: puterea adevărată nu se încordează.
Copilul e imaginea paradoxală a puterii: oasele lui sunt slabe, dar vitalitatea lui e intensă; plânge toată ziua și nu se ragă; ține pumnul strâns fără voință. Virtutea adevărată are aceeași structură: e concentrată, dar fără tensiune, prezentă fără să se impună. Rigiditatea, contrar aparențelor, e semn de epuizare, nu de forță. Exemplu: cel mai sigur om dintr-o cameră e adesea cel care nu are nevoie să domine conversația.
De ce contează Fraza inversează imaginea virtuții ca disciplină dură: maturitatea reală e o revenire la suplețe, nu o întărire. Utilă oriunde confundăm blânditatea cu slăbiciunea.