„Cine se mulțumește cu puțin va avea totdeauna destul.”Lao Zi · Cartea despre Dao și Virtute · -400 · capitolul 44
«Destul» nu e o sumă, ci raportul dintre ce ai și ce ceri: ceri puțin și îl atingi mereu.
Fraza mută problema abundenței din exterior în interior. „Destul” nu e o sumă fixă, ci raportul dintre ce ai și ce ceri; cine cere puțin atinge pragul mereu, cine cere mult nu-l atinge niciodată. Mecanismul e comparația: nemulțumirea crește din dorință, nu din lipsă reală. Exemplu: cine își dorește o mașină nouă simte deficit chiar cu una funcțională; cine e mulțumit cu ce are nu simte nicio pierdere. Lao Zi nu laudă sărăcia, ci arată că bogăția fără contentament rămâne o formă de sărăcie.
De ce contează Un antidot la cultura consumului și a comparației sociale: redefinește „destul” în termeni pe care îi controlezi tu.