„Cum a putut să nu-mi vină în minte până acum că acesta e cerul?”Lev Tolstoi · Război și pace · 1869 · volumul 1, partea 3, capitolul 16
Ce e mereu deasupra capului e ultimul lucru pe care îl privim.
Fraza surprinde momentul în care apropierea morții sparge filtrele cotidiene: ambițiile, certurile și orgoliul par mici sub un cer fără margini. Mecanismul e simplu și adevărat: nu vedem ce e esențial pentru că e mereu acolo, precum aerul. Abia o lovitură a existenței ne întoarce capul în sus. Exemplul concret e cel al omului care, după un diagnostic greu, începe brusc să observe dimineațele, copacii și fața celor dragi.
De ce contează Reamintește că nu trebuie să aștepți o criză ca să te uiți în sus și să vezi ce contează.