„Când nu mai putem schimba lucrurile, schimbăm cuvintele.”Luc de Vauvenargues · Reflecții și maxime · 1746 · Maxim 150
Când realitatea rămâne neschimbată, recurgem la reîncadrarea ei verbală.
Vauvenargues observă un mecanism psihologic de apărare: în fața neputinței de a schimba o situație, oamenii rescriu sensul ei prin limbaj. Un eșec profesional devine „o lecție de viață”, o pierdere se numește „o ușă care se închide pentru ca alta să se deschidă”. Cuvintele nu modifică faptele, dar schimbă relația noastră emoțională cu ele. E o formă subtilă de autoamăgire, uneori necesară, alteori periculoasă.
De ce contează Azi, când rețelele sociale și discursul public abundă în eufemisme și rebrandinguri, această maximă te ajută să distingi între adaptare sănătoasă și autoamăgire.