„Ceea ce numim realitate este un anumit raport între aceste senzații și amintirile care le înconjoară simultan.”Marcel Proust · În căutarea timpului pierdut · 1913 · Volumul VI, „Timpul regăsit”, partea „La Guermantes
Realitatea nu este senzația, ci puntea dintre senzație și amintirile pe care le trezește.
Proust redefinește realitatea ca relație, nu ca substanță. O senzație prezentă devine reală doar când rezonanța cu amintiri simultan evocate o fixează. Mecanismul e rezonanța temporală: prezentul și trecutul se iluminează reciproc. Un peisaj nou nu e real pentru tine decât când îți amintește ceva trăit, iar amintirea capătă viață doar când un peisaj prezent o trezește; realitatea e tocmai această punte.
De ce contează Explică de ce aceleași locuri sau melodii înseamnă lucruri diferite pentru fiecare, în funcție de trecutul lor.