„Un om care doarme ține în jurul său firul orelor, al anilor, al vieților, care se desprind de el și rămân în urmă.”Marcel Proust · În căutarea timpului pierdut · 1913 · Du côté de chez Swann, Combray
Când dormi, timpul tău se oprește, iar lumea aleargă mai departe fără tine.
Proust descrie somnul ca pe o insulă în afara cronologiei: cel care doarme nu îmbătrânește cu orele care trec fără el. Când se trezește, trebuie să reconstruiască din senin unde se află, ce zi e, cine a devenit între timp lumea. E același dezechilibru pe care îl simți după un zbor cu decalaj de fus orar: tu ai stat pe loc, restul vieții a alergat.
De ce contează Pune în cuvinte acel moment de dimineață în care, câteva secunde, nu știi nici ziua, nici anul — și ce ne spune asta despre cât de fragilă e simțirea timpului.