„Natura omului este bună, la fel ca apa care curge în jos.”Mencius · Mencius · -300 · cartea 6, paragraful 2
Răutatea e apă deviată, nu apă care curge altfel: forța o împinge, natura o aduce înapoi la bine.
Mencius susține, în polemică cu gânditori care vedeau omul ca neutru sau rău, că compasiunea nu e o achiziție culturală, ci o înclinație înnăscută. Analogia funcționează prin ideea de curs natural: apa poate fi împinsă în sus sau deviată, dar își reia mereu coborârea când e lăsată liberă. La fel, cruzimea e o forță exterioară — frica, foamea, educația coruptă — nu esența. Un copil care aleargă să ajute un alt copil căzut, înainte de oră lecție de morală, e exemplul lui preferat.
De ce contează Schimbă felul în care judeci oamenii: dacă răutatea e o abatere, nu o esență, atunci educația și condițiile bune au sens. Te ajută să ai încredere în instinctele prosociale ale copiilor, fără a le impune moralitatea ca pe ceva străin.