„Din lumea care trece, ce-a fost şi ce va fi, Din lumea cea de taină ce-o poartă fiecare, Din lumea visurilor ce-n suflet le purtăm, Din lumea cea din oameni ce-n lume o căutăm.”Mihai Eminescu · Poezii · 1883 · La steaua, strofa 5
Trăim simultan în patru lumi suprapuse: temporală, tainică, a viselor și a căutării umane.
Eminescu desparte lumea în straturi care coexistă în fiecare om. Prima este lumea temporală a istoriei. A doua este taina pe care o poartă fiecare în suflet. A treia este lumea visurilor, iar a patra este căutarea colectivă a sensului printre oameni. Versurile spun că nu trăim într-o singură realitate, ci în mai multe simultan, iar adevărata viață interioară e mai bogată decât cea exterioară.
De ce contează Folosești această idee când simți că realitatea cotidiană nu spune totul despre tine. Îți amintește să prețuiești visele și tainele personale ca pe adevărate lumi, nu ca pe simple fugi de realitate.