„În acest Univers, și de ce nu știu, nici din Poarta de Fier nu putem ieși, și nu știu”Omar Khayyam · Rubaiate · 1120 · catrenul 28
La ambele capete ale vieții nu avem cuvânt: suntem purtați, nu pilotăm.
Existența e comparată cu apa care curge unde vrea panta și cu vântul care suflă prin pustie: mișcare fără direcție aleasă. E o constatare despre lipsa de control fundamentală a omului — la ambele capete ale vieții, nașterea și moartea, nu avem cuvânt de spus. Cine a stat lângă un părinte pe patul de moarte, sau lângă un nou-născut pe care nu l-a planificat, simte literal această purtare de către forțe mai mari.
De ce contează Eliberează de nevoia de control total: unele întrebări nu au răspuns, și viața merge oricum.