„Raiul este doar viziunea dorinței împlinite, iar Iadul este umbra unui suflet în flăcări”Omar Khayyam · Rubaiate · 1120 · catrenul 67
Raiul și iadul nu sunt locuri, ci două soarte ale aceleiași dorințe: împlinită sau arzând la nesfârșit.
Rubaiatele persane preferă experiența trăită la promisiunile teologice. Aici poetul reduce amândouă conceptele la psihologie: fericirea e imaginea a ceea ce îți dorești și ai obținut, iar suferința e dorința care arde fără să se stingă. Mecanismul e verificabil în viața de zi cu zi — un om care își dorește o casă o vede în minte ca paradis până o primește, apoi apare o dorință nouă. Iadul e omul care rămâne blocat în faza de dorință.
De ce contează Ajută să recunoști că fericirea amânată pentru un viitor ipotetic e o formă de iad pe care îl poți opri acum.