„Trezește-te! Căci Dimineața, în potirul nopții, a aruncat piatra care risipește stelele”Omar Khayyam · Rubaiate · 1120 · catrenul 1
Fiecare dimineață pe care o dormi e o porție din viață care nu se mai întoarce.
Imaginea transformă răsăritul într-un joc: noaptea e un potir, iar lumina zilei aruncă în el o piatră care sperie stelele. E o chemare la trezire, dar și la conștientizarea scurgerii timpului. Fiecare noapte care se termină e o porție din viață consumată; a dormi prea mult înseamnă a pierde ce nu se mai întoarce. Cine se trezește târziu în viață, la pensie sau după o boală, simte exact asta: dimineața a venit demult.
De ce contează Utilă când amânăm: o zi începută târziu e tot o zi pierdută, iar viața nu așteaptă.