„Vino, umple potirul, și în focul primăverii aruncă veșmântul tău de pocăință de iarnă”Omar Khayyam · Rubaiate · 1120 · catrenul 7
Schimbarea din afară e scuzea perfectă pentru schimbarea dinăuntru: primăvara arde haina regretelor.
Iarna, cu austeritatea ei, e comparată cu o haină de pocăință — greutatea gândurilor sumbre și a autoacuzării. Primăvara, cu căldura ei, arde acea haină și cere trăire deschisă. Mecanismul e psihologic real: anotimpurile ne schimbă starea, iar schimbările externe sunt prilejul cel mai ușor de schimbări interioare. Cine așteaptă Anul Nou sau o mutare ca să se reformeze face același gest, doar cu alt calendar.
De ce contează Ajută la renunțarea la vinovății vechi: uneori schimbarea de context e tot ce trebuie ca să o iei de la capăt.