„Cuvintele! Doar cuvinte! Cât de teribil de erau ele! Cât de strălucitor de strălucitoare și de crudă!”Oscar Wilde · Portretul lui Dorian Gray · 1890 · capitolul 2
Cuvintele nu sunt doar cuvinte: odată rostite, modelează destinul celui care le aude.
În roman, Dorian realizează că o carte și cuvintele rostite de alții i-au modelat destinul — fraza exprimă groaza descoperirii că limbajul nu e inocent. Cuvintele sunt «clare și vii» pentru că fixează realitatea: o etichetă, o judecată, o idee rostită la timp pot schimba ireversibil pe cineva. Mecanismul e sugestia: odată auzite, cuvintele nu mai pot fi neauzite, iar mintea le trăiește ca pe fapte. Exemplu: o singură frază disprețuitoare a unui părinte poate marca un copil toată viața, mult după ce contextul a fost uitat.
De ce contează Un avertisment despre responsabilitatea vorbirii: ce spui despre cineva — sau ce citește — poate-l modelează; cuvintele nu sunt «doar cuvinte».