„Nimic nu poate vindeca sufletul, spunea el, decât simțurile; la fel cum nimic nu poate vindeca simțurile decât sufletul.”Oscar Wilde · Portretul lui Dorian Gray · 1890 · capitolul 2
Sufletul se vindecă prin simțuri, iar simțurile se vindecă prin suflet — fiecare prin cealaltă, niciodată prin sine.
Fraza, rostită de Lord Henry, propune un echilibru între cele două dimensiuni ale omului, tratate de obicei separat. Când gândurile te macină, o plimbare, o masă bună sau muzica pot restabili echilibrul mai bine decât reflecția; când simțurile sunt anesteziate de rutină, arta, ideile sau contemplația le reaprind. Mecanismul e cel al alternanței: fiecare sferă se remediază prin cealaltă, nu prin ea însăși. Exemplu: după o perioadă de anxietate intelectuală, o zi petrecută în grădină, gătind și mișcându-te, face mai mult decât o noapte de analiză.
De ce contează Un argument practic împotriva gândirii excesive: când rumegi prea mult, treci la corp — mișcare, mâncare, plăceri simple; când ești golit de simțiri, caută idei și frumusețe.