„Luna își aruncă lumina în norii adânci, dar rămâne în întuneric.”Rabindranath Tagore · Păsări răzlețe · 1916 · 28
Cine luminează viața altora rămâne adesea singur cu propriile lui întunecuri.
Imaginea lunii arată o paradoză a dăruirii: cel care luminează tot cerul nu are pe nimeni care să-l lumineze pe el. Petrecerea luminii spre nori e generozitate, dar petele rămân ale ei, nevăzute de cei pe care îi ajută. Mecanismul e cel al rolurilor: părintele care susține familia, profesorul care îi călăuzește pe alții sau prietenul la care toți vin cu probleme oferă claritate în exterior și poartă singurătatea și slăbiciunile în interior. A fi sursă de lumină nu înseamnă a fi lipsit de umbră.
De ce contează Vorbește celor care sunt sprijinul altora și uită că au nevoie și ei de sprijin.