„Nu te bizui pe tine însăți, ci pune-ți nădejdea în Dumnezeu.”Thomas à Kempis · Imitațiunea lui Cristos · 1418 · Cartea I, capitolul 25
Cine se bazează doar pe propria voință se prăbușește exact când vine încercarea.
În logica Imitațiunii, omul singur e slab nu pentru că e lipsit de calități, ci pentru că se cunoaște prea puțin: își supraestimează hotărârea exact când vine încercarea. De aceea sfătuiește să muti temelia în afară de tine, într-o voință care nu obosește. Mecanismul e cel al prăbușirii surprinse — omul care jură că nu va ceda la tentație cedează primul. Cel care se știe fragil și cere ajutor rezistă mai des.
Kempis răstoarnă o intuiție obișnuită: a te baza pe tine pare matur, a cere ajutor pare slăbiciune. El vede exact invers. Cine își spune că rezistă singur nu se pregătește pentru momentul greu, pentru că nici nu-l așteaptă. Cine își cunoaște fragilitatea își construiește din start un sprijin. Gândește-te la cineva care ține dietă și refuză să aruncați dulciurile din casă, zicând că are voință. De obicei cedează seara. Cel care recunoaște tentația și o îndepărtează din față trece mai ușor. Deci întrebarea nu e cât de puternic ești, ci unde îți așezi sprijinul înainte de încercare.
De ce contează Valabil și în afara religiei: planurile care depind doar de voința ta eșuează; sprijinul extern — obiceiuri, comunitate, îndrumare — ține mai bine.