„Unde e acum? O vedenie? Oare văd pumnalul în fața mea, cu mânerul spre mâna mea? Hai, lasă-mă să te prind!”William Shakespeare · Macbeth · 1606 · Actul II, scena 1
Când dorința și frica ating punctul maxim, ce «vezi» poate fi doar proiecția ta, nu realitatea.
Pumnalul e o halucinație care arată cum dorința și frica împreună generează percepții false. Macbeth nu vede realitatea, ci proiecția propriei intenții: obiectul vine exact înainte de faptă, ca și cum mintea ar repeta gestul înainte de a-l face. Mecanismul e recunoscut în psihologie: sub stres și dorință intensă, creierul completează golurile cu ceea ce vrea să vadă. Exemplu concret: cine se hotărăște să demisioneze începe să vadă semne peste tot că „e timpul”, deși semnele sunt ale lui.
De ce contează Fraza avertizează asupra deciziilor luate în punctul de maximă emoție: ce „vezi” atunci poate fi doar proiecția ta, nu realitatea.