Michael Polanyi

1 fișă

1. 01

   Stiva hibridă: RPA sau cod determinist execută pașii care se pot spune; agentul preia pașii pe care oamenii îi știu fără să-i poată descrie.

   The Tacit Dimension · 1966

   Ce se poate spune se codifică; ce se știe fără să se poată spune merge la agent, cu aprobare.

   Tiparul hibrid din 2026: un strat de orchestrare (agentul) planifică și tratează excepțiile; executori determiniști (roboți RPA, API-uri, scripturi) fac pașii; furnizorii de RPA își repoziționează roboții ca „strat de execuție”. Proiectare: fiecare pas e clasificat explicit (există o regulă, deci cod) sau tacit (oamenii spun „depinde”, deci agent cu aprobare); agentul nu atinge niciodată direct sistemul de înregistrare, ci cheamă un executor cu validare; excepțiile ajung într-o coadă la om și devin date de antrenare pentru regula următoare. Punctul lui Polanyi: cunoașterea tacită nu devine explicită fiindcă o ceri; agentul o preia prin exemple (cazuri rezolvate în prompt sau fine-tuning, lecția 14). Măsura: rata de excepții ar trebui să scadă în timp, pe măsură ce regulile se extrag.

   “Voi reconsidera cunoașterea umană pornind de la faptul că putem ști mai mult decât putem spune.”

   Deschide fișa →