„Nu există nimic mai necesar decât să se înțeleagă că libertatea nu poate fi păstrată fără moralitate, și moralitatea fără credință.”Alexis de Tocqueville · Despre democrația în America · 1840 · volumul 2, partea 1, capitolul 5
Libertatea stă pe moralitate, moralitatea pe credință; scoasă baza, se prăbușesc în lanț.
Tocqueville vede libertatea ca pe o clădire cu trei etaje: legile și drepturile stau pe obiceiuri morale, iar acestea pe o convingere transcendentă care le dă autoritate. Mecanismul e că, dacă nimic nu e mai presus de om, nimic nu-l împiedică să-și sacrifice aproapele pentru putere; legea scrisă nu poate regla tot. Credința aici nu e neapărat religie organizată, ci sentimentul că există o ordine peste interesele imediate. Un exemplu: oameni care plătesc taxe cinstit nu din frică de amendă, ci din conștiință.
Tocqueville nu se gândește la moralitate ca la discursuri solemne, ci ca la obiceiuri mici, repetate zilnic. Libertatea se uzează exact acolo unde aceste obiceiuri se uzează. Un vecin care îți ține pachetul până seii acasă, un vânzător care îți dă restul corect fără să-l numere — gesturi banale, dar ele țin legile în viață. Când gesturile dispar, legile rămân doar pe hârtie. Iar întrebarea care urmează e simplă: cine mai cultivă aceste gesturi, în orașul modern?
De ce contează Fraza explică de ce societățile care au importat doar instituțiile liberale, fără substratul lor moral, au eșuat adesea să le susțină.