olivlaw

Din cărți

Legea adevărată nu variază de la un oraș sau moment la altul; una singură, eternă, leagă toate popoarele.

Cicero · Despre republică · -51 · cartea III, paragraful 221 minut de cititdomeniu public
„Nu va exista o singură lege la Roma și alta la Atena, una astăzi și alta mâine; ci o singură lege, eternă și neschimbătoare, va lega toate popoarele și toate vremurile.”Cicero · Despre republică · -51 · cartea III, paragraful 22

Legea adevărată nu se votează: una singură, eternă, leagă toate popoarele și toate vremurile.

Imaginea celor două capitale și a celor două zile subliniază universalitatea legii naturale: ea nu e produsul unei adunări locale, deci nu poate fi revocată de alta. Mecanismul e același ca la definiția anterioară, dar aplicat timpului și spațiului. Dacă dreptatea ar depinde de vot, orice tiran ar putea legaliza orice mâine; faptul că unele fapte au fost condamnate în toate culturile cunoscute sugerează că nu așa funcționează.

Dacă legea adevărată nu vine din vot, apare o consecință incomodă: un decret adoptat legal poate fi totuși nedrept. Cicero trage concluzia că o normă care îndepărtează popoarele unul de altul nu merită numele de lege, ci mai degrabă pe cel de banditism scris. Gândește-te la o decizie locală care interzice unei familii să-și îngroape părinții în cimitirul orașului, doar pentru că au venit din altă parte. Actul e semnat, ștampilat, publicat. Și totuși simțim că nu e drept. Exact acest simțământ e semnalul că măsurăm regula cu altă rigură decât a adunării care a votat-o. Întrebarea care urmează e simplă: de unde vine această rigură comună?

De ce contează În dezbaterile despre drepturile omenești, argumentul că demnitatea nu se votează și nu se retrage are aici rădăcinile sale occidentale cele mai vechi.

Lege votată localLege eternăcomună
Legea locală, revocabilă, cântărește mai puțin decât legea eternă

← Vezi tot fluxul