olivlaw

Din cărți

Populația se mișcă încet și previzibil: cei care vor avea 40 de ani peste douăzeci de ani sunt deja născuți, deci demografia e singura variabilă socială cu prognoze solide pe termen lung, în afară de migrație și fertilitatea viitoare.

Organizația Națiunilor Unite, Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale (Divizia Populație) · World Population Prospects 2024 · 2024 · Organizația Națiunilor Unite, DESA, «World Population Prospects 2024», comunicat de presă din 11 iulie 2024, redat după relatări, nu cuvânt cu cuvânt (traducerea noastră)3 minute de citit
„Populația lumii ar urma să crească de la 8,2 miliarde în 2024 la un vârf de circa 10,3 miliarde la mijlocul anilor 2080, apoi să scadă ușor, spre 10,2 miliarde până la sfârșitul secolului.”Organizația Națiunilor Unite, Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale (Divizia Populație) · World Population Prospects 2024 · 2024 · Organizația Națiunilor Unite, DESA, «World Population Prospects 2024», comunicat de presă din 11 iulie 2024, redat după relatări, nu cuvânt cu cuvânt (traducerea noastră)

Pe un orizont de douăzeci de ani, cei care vor avea 40 de ani sunt deja născuți, de aceea structura pe vârste e cea mai sigură prognoză socială.

Tranziția demografică, formulată pe baza observațiilor lui Warren Thompson (1929) și dezvoltată de Frank Notestein (1945), descrie trecerea de la mortalitate și natalitate ridicate la mortalitate și natalitate scăzute. Mortalitatea scade prima, populația crește, apoi natalitatea scade și creșterea încetinește. Reperul-cheie e rata fertilității de înlocuire, de circa 2,1 copii pe femeie în țările cu mortalitate scăzută: sub ea, fiecare generație e mai mică decât precedenta. Raportul de dependență, adică numărul persoanelor de peste 65 de ani raportat la cele între 15 și 64, arată presiunea asupra pensiilor și sistemelor de sănătate. Mecanismul e inerția cohortelor. Un om născut în 2026 va avea 20 de ani în 2046; cei care vor avea 50 de ani în 2046 sunt deja în viață azi, iar prognoza lor depinde doar de mortalitate și migrație. România oferă un exemplu: decretul 770 din 1966, care a interzis avortul, a dublat aproape numărul nașterilor în 1967, iar cohortele mari de atunci trec acum spre vârsta pensionării. Între recensămintele din 1992 și 2021 populația a scăzut de la 22,81 la 19,05 milioane de persoane. Limite: migrația și fertilitatea viitoare. În «World Population Prospects 2024», unde vârful populației lumii e proiectat la circa 10,3 miliarde în anii 2080, populația proiectată pentru 2100 e cu 6 % mai mică decât în ediția de acum zece ani, în principal pentru că fertilitatea a scăzut mai repede decât se credea, mai ales în China. Pentru prognozator, structura pe vârste la 20 de ani e foarte sigură pentru cei de peste 20 de ani și foarte nesigură pentru cei care încă nu s-au născut.

Exemplu aplicat: România între două recensăminte. Recensământul din 7 ianuarie 1992 a numărat 22.810.035 de persoane (populația stabilă). Recensământul din 2021 a numărat 19.053.815 persoane (populația rezidentă), conform Institutului Național de Statistică. Diferența: 22.810.035 − 19.053.815 = 3.756.220. Raportată la 1992: 3.756.220 / 22.810.035 ≈ 0,165, adică o scădere de 16,5 %. Pe 29-30 de ani, aceasta înseamnă o scădere medie de circa 0,6 % pe an: ln(19.053.815 / 22.810.035) ≈ −0,180, iar −0,180 / 29,9 ≈ −0,006.

Atenție la definiții: în 1992 s-a numărat populația stabilă, în 2021 cea rezidentă. Cele două nu sunt identice, deci cifra de 16,5 % e un ordin de mărime, nu o măsurătoare precisă. Un prognozator serios notează acest lucru în criteriul întrebării și numește sursa exactă.

Al doilea calcul, cel al înlocuirii. Dacă o țară ar avea o fertilitate de 1,7 copii pe femeie (valoare ilustrativă) și mortalitate scăzută, raportul 1,7 / 2,1 ≈ 0,81 arată că fiecare generație are circa 81 % din mărimea celei precedente, adică e cu circa 19 % mai mică. Pe o generație de aproximativ 30 de ani, scăderea e vizibilă, dar lentă, iar migrația poate compensa sau agrava rezultatul. Calculul nu e o prognoză, ci un test de ordin de mărime: dacă un scenariu cere o scădere mai rapidă decât aceasta, trebuie să explice prin ce, de exemplu emigrare.

Al treilea pas: cohorta. Cine are între 50 și 54 de ani în 2046 s-a născut între 1992 și 1996. Cohorta există; nu poate crește decât prin imigrare și scade prin mortalitate și emigrare. De aceea prognoza lor pe 20 de ani e sigură, spre deosebire de cea a copiilor născuți în 2045, care nu există încă. Orice cifră despre ei e un scenariu de fertilitate, nu o observație.

Pentru prognozator: clasa de referință pentru demografie nu e o rată de bază de evenimente, ci erorile istorice ale proiecțiilor. Se construiește comparând proiecțiile publicate acum 10–20 de ani cu rezultatele de azi: erorile pe populația totală sunt mici pe 10 ani și cresc cu orizontul, iar cele mai mari vin din migrație și fertilitate. Proiecția mondială a Națiunilor Unite pentru 2100 a fost revizuită în jos cu 6 % în ediția din 2024 față de cea de acum un deceniu: un ordin de mărime al revizuirilor.

Indicatori de urmărit, cu sursa publică. Nașterile și decesele anuale, rata fertilității: Institutul Național de Statistică (TEMPO) și Eurostat. Fluxurile migratorii: Eurostat și statisticile de imigrare ale țărilor de destinație. Proiecțiile oficiale: Națiunile Unite, «World Population Prospects», și proiecțiile Eurostat. Raportul de dependență la vârstnici: Eurostat, pe țări.

Capcana tipică: să tratezi o proiecție ca pe un fapt, fără să citești ipoteza de fertilitate și de migrație pe care se sprijină. A doua capcană: să compari recensăminte cu definiții diferite (populație stabilă și rezidentă) ca și cum ar număra același lucru.

Întrebare-exemplu scorabilă, ilustrativă: «Va fi numărul născuților vii în România în 2026, din prima comunicare de presă a INS despre anul 2026, sub 140.000?» Rezolvare: comunicatul INS publicat în 2027 despre mișcarea naturală a populației în 2026; se ia cifra din prima publicare, nu din revizuiri ulterioare; dacă INS nu publică până la 31 decembrie 2027, întrebarea se anulează.

De ce contează Între recensămintele din 1992 și 2021 populația României a scăzut cu aproximativ 3,76 milioane de persoane, adică 16,5 %, iar cei care vor avea 50 de ani în 2046 sunt deja în viață.

MortalitateascadePopulațiacreșteNatalitateascadePopulațiaîmbătrânește
Cele patru faze ale tranziției demografice, în ordinea în care apar.

← Vezi tot fluxul