„A fi optimist, când nu se așteaptă nimic de la viață, e o prostie.”Georg Christoph Lichtenberg · Caietele de însemnări · 1799 · Caietul L, însemnarea 12
Optimismul fără ceva la care muncim e doar o mască peste goliciune.
Lichtenberg atacă o dispoziție pozitivă care nu e ancorată în nimic. Optimismul are sens doar când există ceva la care muncim și de care ne legăm: un proiect, o relație, un țel. Fără acestea, optimismul devine un gest gol, o mască peste goliciune, pentru că nu există nimic la care să se refere speranța. Un om care așteaptă de la viață să-și termine cartea sau să-și crească copilul bine are la ce fi optimist; cine nu așteaptă nimic doar amână să se uite la realitate.
Există un test simplu pentru optimismul tău. Întreabă-te: speranța mea la ce anume se referă? Dacă poți numi un lucru — o carte pe care o scrii, o prietenie pe care o repari — optimismul e ancorat. Dacă nu poți numi nimic, e doar o stare, nu o speranță. Starea e plăcută, dar nu te duce nicăieri. Gândește-te la cineva care zice că totul va fi bine, dar nu poate spune ce anume va fi bine. Optimismul lui e ca o busolă fără nord: arată hotărât, dar nu indică nimic. Iar busola fără nord are un pericol propriu, pe care merită să-l privim de aproape.
De ce contează Ajută pe cineva care confundă optimismul cu o atitudine obligatorie și vrea să-și dea seama dacă speranța lui are un temei real.