„Zeii nemuritori sunt muritari, iar muritorii nemuritori, trăind moartea lor și murind viața lor.”Heraclit · Fragmente · -500 · Fragment 62 (Diels-Kranz)
Opusele nu stau față în față, ci se mănâncă reciproc și se nasc din nou.
Pentru Heraclit, opusele nu coexistă doar pașnic, ci se schimbă reciproc: muritorii își trăiesc viața ca un proces de apropiere de moarte, iar în religia greacă zeii mor și reînvie ciclic. Cercul e exemplul clasic — ziua moare în noapte, noaptea renaste în zi. Omul care îmbătrânește nu trece dintr-un stat în altul, ci își trăiește moartea în fiecare zi de viață.
Heraclit nu spune doar că opusele se succed. Spune că fiecare trăiește prin celălalt. Ziua nu vine după noapte ca pe o pauză; ziua există pentru că noaptea o presară din urmă. Gândește-te la somn: nu e o întrerupere a zilei, ci partea prin care odihna devine energie pentru ziua de mâine. Sau la un foc de tabără: flacăra trăiește doar consumând lemnul, adică murindu-și hrana. Transformarea nu e un schimb pașnic de posturi, ci o tensiune care ține lucrurile în viață. De aceea îmbătrânirea nu e o cădere, ci un mod de a fi viu. Dacă opusele se hrănesc reciproc, atunci întrebarea devine alta: ce anume rămâne același în mijlocul acestei schimbări continue?
De ce contează Modul de a gândi opusele ca transformabile, nu fixe, liniștește în fața pierderii și a schimbării: sfârșitul unui lucru e adesea începutul altuia.