„Acționează astfel încât să tratezi omenirea, atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altcuiva, totdeauna în același timp ca scop, niciodată doar ca mijloc.”Immanuel Kant · Întemeierea metafizicii moravurilor · 1785 · Secțiunea a II-a, AA 4:429
Omul nu e unealtă: orice persoană rămâne scop, chiar și când te folosești de ea.
A doua formulă a imperativului categoric interzice reducerea unei persoane la funcția ei utilă. Mecanismul moral: ființele raționale sunt surse ale valorii, nu obiecte cu valoare, deci nu pot fi consumate pentru scopurile altora. Frauda e exemplul tipic: escrocul folosește încrederea victimei doar ca instrument. Dar formula lovește și mai fin: angajatul tratat doar ca resursă, sau omul care se sacrifică fără rost, încalcă același principiu.
Formula lui Kant are o consecință mai puțin observată: se aplică și felului în care te tratezi pe tine. Nu ești obligat doar să nu-i exploatezi pe alții; nu ai voie să te vinzi nici pe tine. Un exemplu simplu: cine acceptă orice umilință la muncă doar pentru salariu, fără nicio limită, se folosește de propria viață ca de o resursă. Demnitatea nu se negociază, pentru că nu are preț — are doar respect. Întrebarea practică devine: unde se termină sacrificarea de sine legitimă și unde începe trădarea de sine?
De ce contează Fraza e un filtru pentru viața de zi cu zi: de la modul în care tratăm colegii până la cum proiectăm tehnologii pentru oameni.