„Fiecare om are proprietatea asupra propriei persoane. Nimeni nu are nici un drept asupra ei, în afară de el însuși.”John Locke · Al doilea tratat despre cârmuire · 1689 · capitolul 5, paragraful 27
Dreptul exclusiv asupra propriei persoane este fundamentul tuturor celorlalte drepturi de proprietate.
Locke stabilește că stăpânirea de sine este fundamentală: nimeni nu poate revendica dreptul de a controla corpul sau mintea altcuiva. Din acest drept derivă și dreptul de proprietate asupra bunurilor create prin muncă. De exemplu, dacă un fermier cultivă un teren, roadele îi aparțin pentru că și-a investit munca, care este o extensie a persoanei sale.
Locke spune că munca ta îți aparține pentru că tu însuți îți aparții. Când un brutar frământă aluatul, pâinea este a lui, nu a cuptorului sau a primarului. Asta înseamnă că nimeni nu poate lua ceea ce ai creat fără acordul tău. Dar cum rămâne cu resursele pe care nu le-ai muncit, cum ar fi apa dintr-un râu? Aici apare întrebarea care duce mai departe.
De ce contează Astăzi, acest principiu este esențial pentru apărarea libertății individuale împotriva colectivismului și a statului care pretinde că deține cetățenii.