„Cartea interioară a acelor semne necunoscute pe care le-am citit în trecere, fără să le cunoaștem, este singura carte care ne aparține cu adevărat.”Marcel Proust · În căutarea timpului pierdut · 1913 · Vol. VI, „Timpul regăsit
Cartea ta autentică se scrie din semnele trăite pe jumătate înțelese, nu din imaginație.
Proust crede că viața ne oferă semne — senzații, amintiri, întâmplări — pe care trecem pe lângă ele fără să le descifram. Scrierea nu copiază realitatea, ci reia acești indicii și le dă sens, întârziat. Mecanismul e cel al memoriei involuntare: un gust sau un miros dezgropă un trecut pe care conștiința nu-l înregistrase. Cine își notează, de pildă, ce a simțit la un anumit miros de ploaie, scrie o carte pe care nimeni altcineva nu o poate produce.
De ce contează Vă folosește oricui ține un jurnal sau vrea să scrie: materia primă nu e imaginația, ci viața trăită pe jumătate înțeleasă.