„Cine își cunoaște natura cunoaște Cerul.”Mencius · Mencius · -300 · cartea 7, paragraful 1
Cine își explorează până la capăt propria minte ajunge, prin același gest, la ordinea care ține lumea în echilibru.
Mencius propune o scară în trei trepte: cultivarea minții, cunoașterea a ceea ce ești în esență, și înțelegerea Cerului — ordinea care guvernează lumea. Mechanismul e că natura umană nu e separată de ordinul cosmic, ci o expresie a lui: cine își cunoaște dispozițiile morale fundamentale a atins același principiu care susține universul. Un om care, prin reflecție îndelungată, își descoperă înclinația spre compasiune și dreptate înțelege, prin același gest, ce ține lumea în echilibru.
Pasajul precedent a arătat scara în trei trepte. Hai să privim ce se întâmplă de fapt la prima treaptă: reflecția asupra propriei minți nu e o plimbare în interior, ci o muncă. Îți amintești momentul când ai văzut pe cineva suferind și ai simțit, instant, un impuls de a-l ajuta? Mencius spune că acel impuls nu e educat în tine, ci e deja acolo. Reflecția înseamnă să-l urmărești până la capăt: de unde vine, ce vrea, cum se răspândește în restul vieții tale. Când faci asta, nu descoperi doar un trăsătură personală. Descoperi ceva ce ai împărtășit cu oricine e om. Iar asta deschide întrebarea următoare: dacă e ceva comun, nu e poate și un indiciu despre ceva mai mare?
De ce contează Ideea rămâne actuală pentru oricine caută sensul în exterior: înainte de a răspunde la întrebări mari despre lume, merită lucrată întrebarea mai mică și mai grea despre cine ești tu.