„Cea mai mare pedeapsă este de a fi guvernat de un om mai rău, dacă cineva nu vrea să conducă.”Platon · Republica · -375 · 347c
Cine refuză puterea nu o anulează, ci o lasă cadou celui care o dorește cel mai mult.
În Republica, argumentul răspunde la întrebarea de ce filosofii ar trebui să conducă de bunăvoie. Cel care nu vrea puterea e exact cel care n-ar abuza de ea, deci retragerea lui lasă orașul în mâinile celor care o vor pentru sine. Mecanismul e selecție adversă: cu cât mai mulți renunță, cu atât mai rău e câștigătorul. Un exemplu actual: colegiul care refuză funcția de șef de departament și o vede luată de cel obsedat de statut.
Platon adaugă un detaliu incomod: nevinovăția de a nu conduce nu există. Când capabilul refunge funcția, nu rămâne un gol, ci se deschide un concurs la care el a renunțat să participe. Locul nu e luat de cel mai rău prin intenție, ci de cel care pur și simplu s-a arătat. Gândește-te la ședința asociației de proprietari: nimeni nu vrea președinția, iar cel care vine cu o agendă personală o primește fără opoziție. Restul pleacă acasă crezând că au scăpat de o corvoadă, dar de fapt au semnat, prin absență, o decizie despre banii și liniștea lor. Abținerea nu te scoate din joc; te înscrie tacit în echipa adversă. Întrebarea următoare e cum ar arăta o comunitate care tratează refuzul de a conduce ca pe o alegere cu consecințe, nu ca pe o retragere.
De ce contează Explică de ce abținerea civică nu e neutră: cine nu votează și nu se implică nu scapă de guvernare, ci acceptă alt guvernare.