Bugetul UE 2028–2034 — ce se taie, unde apar granturile noi și ce riscă România

Bugetul UE pe 2028–2034 crește doar pe hârtie, așa că apărarea, cercetarea și Ucraina primesc bani noi în principal pe seama agriculturii și a coeziunii, iar banii vin doar după rezultate.

Analiza urmărește cinci fire: ce a propus Comisia și ce se schimbă față de bugetul 2021–2027, ce domenii pierd, unde apar granturile noi, cum stă negocierea după summitul din octombrie și ce înseamnă toate acestea pentru România. La final dăm capcanele pe care le vedem în cifre, trei scenarii pentru mărimea acordului, calendarul probabil și tabelul de predicții.

Ce a propus Comisia

Pe 16 iulie 2025, Comisia Europeană a propus un cadru financiar multianual de 1.763 de miliarde de euro în prețurile din 2025, adică 1,26% din venitul național brut al Uniunii. În prețuri curente, cu inflația estimată pe șapte ani, suma se apropie de 2.000 de miliarde. În ea intră însă 149,3 miliarde pentru rambursarea împrumutului comun din pandemie, NextGenerationEU, care începe în 2028, potrivit serviciului de cercetare al Parlamentului European.

Fără rambursare, cheltuielile propriu-zise ajung la aproximativ 1,15% din venitul național brut, față de circa 1,14% în bugetul actual, potrivit raportorului Parlamentului European Siegfried Mureșan. Cifra mare de titlu ascunde deci un buget aproape înghețat ca parte din economie. Ce se schimbă cu adevărat sunt arhitectura, prioritățile și regula de plată.

Arhitectura se simplifică radical. Bugetul are patru rubrici în loc de șapte și 16 programe în loc de 52. Paisprezece fonduri, printre care politica agricolă comună, fondurile de coeziune, fondul pentru pescuit și cele pentru migrație, se strâng într-un singur plan național și regional de parteneriat pentru fiecare stat, după modelul PNRR. Al doilea pilon este un Fond European pentru Competitivitate, care adună cercetarea, industria, digitalul, sănătatea și apărarea.

Ce se schimbă față de bugetul 2021–2027

Domeniul	2021–2027	Propunerea pentru 2028–2034	Direcția
Agricultura (sprijinul de venit al fermierilor)	387,8 mld. € pentru întreaga politică agricolă	minimum 293,7 mld. € rezervați pentru sprijinul de venit, restul negociat în planul național	scade
Agricultură și coeziune, ca parte din buget	aproape 60%	circa 44%	scade
Regiunile de tranziție și cele dezvoltate	alocări proprii de coeziune	fără alocare dedicată; minimum 218 mld. € doar pentru regiunile mai puțin dezvoltate	scade
Cercetare (Orizont Europa, FP10)	circa 95,5 mld. €	175 mld. €	aproape se dublează
Apărare și spațiu	bani puțini, în programe separate	131 mld. €, în Fondul pentru Competitivitate	de circa cinci ori mai mult
Migrație, frontiere, securitate internă	fonduri separate, mai mici	34 mld. €	de circa trei ori mai mult
Acțiunea externă (Europa globală)	instrumentul actual de vecinătate și dezvoltare	200 mld. €, din care până la 100 mld. € pentru Ucraina	+38% în termeni reali
Erasmus+	circa 26 mld. €	40,8 mld. €; Parlamentul cere 47,39 mld. €	crește

Surse: pagina Comisiei despre bugetul 2028–2034, pagina Comisiei despre politica agricolă după 2027, briefingul Parlamentului European citat mai sus și Bruegel. Cifrele din coloana propunerii sunt în prețuri curente. În prețurile din 2025, cercetarea are 154,9 miliarde, Fondul pentru Competitivitate 362,3 miliarde, iar instrumentul principal de acțiune externă 176,8 miliarde, potrivit Parlamentului European. Pentru apărare și migrație, tratăm cifrele ca ordine de mărime.

Ce domenii pierd bani

Agricultura. Comisia rezervă cel puțin 293,7 miliarde de euro pentru sprijinul de venit al fermierilor și pescarilor, față de 387,8 miliarde pentru toată politica agricolă în 2021–2027. Comparația nu este perfectă, pentru că dezvoltarea rurală poate primi bani în plus din planul național. Tocmai asta e problema pentru fermieri: banii de investiții nu mai sunt garantați, ci concurează cu drumurile, spitalele și școlile pentru același plic. Ulterior, Comisia a propus și o țintă de cel puțin 10% din plic pentru zonele rurale, peste sprijinul de venit.

Coeziunea pentru regiunile mai bogate. Regiunile mai puțin dezvoltate primesc o garanție de cel puțin 218 miliarde de euro. Regiunile de tranziție și cele dezvoltate pierd alocarea proprie, iar rolul lor depinde de cum își scrie guvernul planul. Pentru România, asta privește în primul rând regiunea București–Ilfov.

Flexibilitatea și crizele. Rezervele pentru dezastre și crize neprevăzute au fost printre primele tăiate în negociere. Ursula von der Leyen a spus după summitul din octombrie că propunerea de negociere reduce la jumătate flexibilitățile și fixează 99,5% din buget pentru zece ani, ceea ce a numit „o cămașă de forță”, potrivit Calea Europeană.

Rubricile noi, în negociere. Statele contributoare nete vor tăieri, iar ele cad mai ales pe ce este nou. Compromisul irlandez a luat 75 de miliarde din Fondul pentru Competitivitate, 38 de miliarde din acțiunea externă și 10 miliarde din administrație, lăsând agricultura și coeziunea aproape neatinse, potrivit EUobserver. Statele din est au protestat față de reducerea de 13% a rubricii de competitivitate și securitate, din care se finanțează și apărarea.

Unde vor fi granturile noi

Banii noi nu vin, în mare parte, ca plicuri pentru fiecare țară. Ei se câștigă în competiție europeană, prin apeluri gestionate de la Bruxelles. Aceasta este cea mai importantă schimbare pentru firmele, universitățile și primăriile din România.

• Fondul European pentru Competitivitate are patru ferestre: tranziția curată și decarbonizarea industriei, digitalul, sănătatea și biotehnologiile, apărarea și spațiul. Comisia l-a propus la circa 409 miliarde de euro în prețuri curente, cu cercetarea inclusă.
• Cercetarea (FP10) urcă la 175 de miliarde în prețuri curente. România a atras până acum sub 1% din banii programului actual Orizont Europa, potrivit președintelui Nicușor Dan, citat de Edupedu.
• Apărarea și mobilitatea militară. Fereastra de apărare și spațiu are 131 de miliarde, iar banii pentru mobilitatea militară din Mecanismul pentru Interconectarea Europei se înmulțesc de zece ori. Aici intră drumurile, podurile și căile ferate care trebuie să poată duce echipament militar spre flancul estic.
• Educația și tinerii. Erasmus+ crește la 40,8 miliarde, iar Parlamentul European cere 47,39 miliarde, potrivit Mediafax.
• Fondul Social pentru Climă trece în planul național și aduce României 4,6 miliarde de euro pentru gospodăriile afectate de prețul carbonului la încălzire și transport.

Separat de buget, Comisia a propus un mecanism de împrumuturi pentru crize de până la aproape 400 de miliarde de euro. Acestea sunt credite, nu granturi, la fel ca cele 16,68 miliarde de euro pe care România le-a semnat în mai 2026 prin programul de apărare SAFE, potrivit Agerpres.

Direcțiile: cum se schimbă felul în care UE dă bani

Plata după rezultate. Planurile naționale primesc bani când statul își atinge jaloanele și țintele, ca la PNRR, nu când decontează facturi. Planurile trebuie să răspundă și recomandărilor de țară din semestrul european, așa că reformele devin condiție de plată. Regulamentul privind statul de drept din 2020 rămâne în vigoare pentru tot bugetul.

Venituri proprii noi. Ca să nu crească contribuțiile naționale, Comisia a propus cinci resurse noi, cu venituri medii anuale estimate astfel: o parte din piața de carbon, circa 9,6 miliarde; mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon, circa 1,4 miliarde; deșeurile electronice nesortate, circa 15 miliarde; accizele la tutun, circa 11,2 miliarde; o contribuție a firmelor mari, circa 6,8 miliarde. Parlamentul a propus în plus taxe pe criptoactive, jocuri de noroc online și marile companii digitale.

Mai multă putere la Bruxelles și la guvern. Un plan pe țară înseamnă un singur negociator național și mai puține fonduri cu reguli proprii. Regiunile, autoritățile locale și fermierii devin parteneri consultați, nu titulari de bani rezervați.

Cum stă negocierea

Bugetul cere unanimitatea celor 27 de state și acordul Parlamentului European. Cifrele au coborât pas cu pas. Președinția cipriotă a propus pe 11 iunie 2026 un total de 1.730 de miliarde de euro, iar cea irlandeză, pe 10 octombrie, 1.620 de miliarde, ambele în prețurile din 2025. Fără rambursarea datoriei, cifra irlandeză înseamnă 1,02% din venitul național brut după calculul Parlamentului European și 1,05% după cel al președinției, în ambele cazuri sub nivelul bugetului actual.

Două tabere s-au format. Germania, Țările de Jos, Austria, Suedia, Danemarca și Finlanda, statele „frugale”, cer tăieri de „sute de miliarde” și resping orice nou împrumut comun. Premierul suedez Ulf Kristersson a spus că propunerea ar crește contribuția netă a țării sale cu aproape 60%. Pe 26 octombrie, cancelarul austriac Christian Stocker a devenit primul lider care amenință cu veto, spunând că Austria are „o linie roșie”, potrivit Digi24.

De cealaltă parte, 17 state, „Prietenii coeziunii”, printre care România, Italia, Spania și Polonia, cer ca agricultura și coeziunea să rămână la nivelul actual. Scrisoarea lor din 2 octombrie, coordonată de Nicușor Dan și Giorgia Meloni, cere și amânarea rambursării datoriei din pandemie, estimată la circa 25 de miliarde de euro pe an, și eliminarea reducerilor de contribuție acordate statelor mai bogate, potrivit Spotmedia.

Parlamentul European și-a votat poziția pe 28 aprilie 2026, cu 370 de voturi pentru, 201 împotrivă și 84 de abțineri: 1,27% din venitul național brut fără rambursare, cu bani rezervați separat pentru agricultură și coeziune. Siegfried Mureșan, unul dintre cei doi raportori, a spus că partidele de guvernământ din cele 27 de state au doar 270 de eurodeputați, în timp ce bugetul cere 361 de voturi, și că Parlamentul ar respinge un buget care taie agricultura și coeziunea.

Summitul din 15–16 octombrie s-a încheiat fără acord. Antonio Costa, președintele Consiliului European, a preluat negocierea și a convocat un summit extraordinar pe 26–27 noiembrie, cu ținta unui acord până la sfârșitul anului. Peste negociere apasă și cererea Ucrainei de încă 70 de miliarde de euro pentru anul viitor și alegerile prezidențiale din Franța din aprilie 2027.

Ce înseamnă pentru România

Comisia a propus pentru România un plan național și regional de 60,2 miliarde de euro în prețuri curente: 54,6 miliarde alocarea generală pentru coeziune și agricultură, 4,6 miliarde din Fondul Social pentru Climă și 1 miliard pentru migrație și securitate internă, potrivit tabelului de alocări al Comisiei. Ca ordine de mărime, coeziunea 2021–2027 a adus circa 31 de miliarde din bani europeni, iar planul strategic agricol 2023–2027 circa 15,8 miliarde.

Socoteala arată o creștere nominală de circa 17% a alocării generale. Dar sumele pentru 2028–2034 sunt în prețuri curente, cu o inflație presupusă de 2% pe an, iar banii vin cu șapte ani mai târziu. Corectată cu inflația, creșterea dispare aproape în întregime. Iar baza de comparație nu include anii de tranziție 2021–2022 ai politicii agricole, deci, pe aceeași bază, plicul ar fi mai degrabă egal sau mai mic în termeni reali.

Pentru fermieri, Alianța pentru Agricultură și Cooperare estimează că România ar putea pierde între 5,1 și 6,5 miliarde de euro, iar plata directă medie ar putea scădea de la circa 221 la circa 110 euro pe hectar, potrivit Gândul. Este o estimare a unei organizații de fermieri, nu o cifră a Comisiei.

Mai important decât suma este capacitatea de a o cheltui. Ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a anunțat în octombrie o absorbție de 31,56% din fondurile de coeziune 2021–2027, de la 10,58% în iunie 2025, cu mai puțin de trei ani rămași, potrivit Economedia. Ultima cerere de plată din PNRR, depusă pe 30 septembrie, cere 4,35 miliarde de euro net pentru 104 jaloane și ținte, iar evaluarea Comisiei este în curs.

În modelul nou, fiecare jalon ratat înseamnă bani pierduți, nu doar întârziați. Planul unic dă guvernului mai multă libertate să aleagă proiectele, dar și toată răspunderea. Iar România este în procedura de deficit excesiv, așa că orice cofinanțare mai mare sau orice plată suspendată apasă direct pe un buget național deja strâns.

Capcanele din cifre

1. Prețurile curente față de cele constante. „Aproape 2.000 de miliarde” este în prețuri curente, iar „1.763 de miliarde” este aceeași propunere în prețurile din 2025. Cine compară o cifră de un fel cu una de alt fel vede o creștere sau o tăiere care nu există.
2. Rambursarea datoriei din pandemie ocupă bugetul. Cele 149,3 miliarde nu cumpără nimic nou. Fără ele, bugetul propus este de circa 1,15% din venitul național brut, practic cât cel actual.
3. Plicul nu este o garanție. Cele 60,2 miliarde sunt oferta de pornire a Comisiei, iar banii se plătesc doar pentru jaloane îndeplinite. PNRR a arătat deja ce înseamnă jaloanele ratate.
4. Granturile competitive nu sunt alocări. Cercetarea, industria și apărarea se câștigă în concurență cu firme și universități din toată Europa. Fără echipe care scriu proiecte bune, banii merg în alte țări.
5. Minimul agricol nu este o țintă. Cele 293,7 miliarde sunt un minimum pentru sprijinul de venit. Investițiile în ferme concurează în planul național cu toate celelalte priorități.
6. Resursele proprii costă și statele. Contribuția pentru ambalajele din plastic nereciclate, în vigoare din 2021, a costat România aproape un miliard de euro până în octombrie 2025, potrivit unei analize Deloitte citate de Libertatea. Taxa pe deșeurile electronice nesortate ar funcționa la fel: plătește mai mult statul care colectează mai prost.
7. Un acord târziu înseamnă un început lent. Bugetul 2021–2027 a fost aprobat politic în iulie 2020 și adoptat în decembrie 2020, iar programele au pornit cu întârziere, de unde și absorbția scăzută de acum. Fără acord la timp, tratatul prelungește doar plafoanele ultimului an, nu și programele noi.

Trei scenarii pentru mărimea acordului

Scenariile privesc aceeași variabilă: totalul angajamentelor din acordul politic al Consiliului European, în prețurile din 2025, cu rambursarea datoriei inclusă, ca în propunerea Comisiei. Sunt condiționate de existența unui acord până la 31 decembrie 2027, acoperă toate variantele și însumează 100%.

• A · Aproape de Comisie, peste 1.700 de miliarde (20%): Costa reface flexibilitățile tăiate de irlandezi, statele acceptă un coș mai mare de resurse proprii, iar Parlamentul obține bani în plus pentru agricultură și coeziune.
• B · Compromis la mijloc, între 1.600 și 1.700 de miliarde (50%): acordul pornește de la cifra irlandeză și adaugă câteva zeci de miliarde, mai ales pentru apărare și crize, în schimbul unor reduceri de contribuție pentru statele frugale.
• C · Victoria frugalilor, sub 1.600 de miliarde (30%): Germania, Austria și aliații lor obțin tăieri suplimentare, mai ales din Fondul pentru Competitivitate și din acțiunea externă.

De unde vin probabilitățile. În ultimele două negocieri, acordul a ieșit cu 5–7% sub propunerea Comisiei: de la 1.135 la 1.074 de miliarde pentru 2021–2027 și de la 1.033 la 960 de miliarde pentru 2014–2020, fiecare în prețurile vremii. Aplicată acum, regula dă între 1.640 și 1.670 de miliarde. Compromisul irlandez este deja la 8% sub Comisie, iar Austria cere încă „câteva miliarde” tăiate. Mediana noastră este 1.640 de miliarde.

Când vine acordul

Dăm 30% pentru un acord politic în Consiliul European până la 31 decembrie 2026, 45% pentru prima jumătate a lui 2027 și 25% pentru mai târziu. Pentru un acord rapid pledează presiunea lui Emmanuel Macron, care vrea închiderea în decembrie, și riscul alegerilor din 2027. Împotrivă pledează amenințarea Austriei, distanța dintre tabere și declarația lui Stocker că statele contributoare nete „nu au nevoie în mod obligatoriu de un acord rapid”.

Lanțul cauzal

Verigile 1, 2, 4, 5 și 6 sunt documentate în propunerea Comisiei și în analiza Parlamentului European. Veriga 3 este poziția publică a statelor contributoare nete, din scrisorile și declarațiile lor. Veriga 7 rezultă din structura propusă a Fondului pentru Competitivitate. Veriga 8 combină alocarea publicată a Comisiei cu concluzia noastră despre plata după rezultate, bazată pe experiența PNRR.

Contra-ipoteza pe care am cântărit-o: Prietenii coeziunii și Parlamentul ar putea obține păstrarea fondurilor separate pentru agricultură și coeziune, iar atunci mutarea banilor ar fi mai mică decât arată propunerea. Compromisul irlandez a ferit deja aceste două domenii de tăieri mari. Totuși, Consiliul a susținut în iunie 2026 structura cu un singur plan pe țară, iar tăierile s-au mutat pe rubricile noi, nu pe cele vechi.

Tabel de predicții

Predicție	Orizont	Probabilitate	Cum se verifică	Sursa de verificare
Consiliul European ajunge la acord politic asupra bugetului 2028–2034 până la sfârșitul lui 2026	până la 31.12.2026	25–35%	Concluziile unui Consiliu European care anunță acordul asupra cadrului financiar multianual	consilium.europa.eu
Acordul politic vine între 1 ianuarie și 30 iunie 2027	până la 30.06.2027	40–50%	Aceleași concluzii, cu data reuniunii în acest interval	consilium.europa.eu
Acordul politic vine după 30 iunie 2027 sau deloc până atunci	până la 30.06.2027	20–30%	Niciun acord anunțat până la 30.06.2027	consilium.europa.eu
Scenariul A: totalul din acord depășește 1.700 de miliarde de euro în prețurile din 2025	până la 31.12.2027	15–25%	Totalul angajamentelor din concluziile acordului, cu rambursarea datoriei inclusă	consilium.europa.eu
Scenariul B: totalul din acord este între 1.600 și 1.700 de miliarde de euro	până la 31.12.2027	45–55%	Același total	consilium.europa.eu
Scenariul C: totalul din acord este sub 1.600 de miliarde de euro	până la 31.12.2027	25–35%	Același total	consilium.europa.eu
Acordul păstrează un singur plan național și regional pe țară, care include agricultura și coeziunea	până la 31.12.2027	65–75%	Structura fondurilor din concluziile acordului	consilium.europa.eu
Acordul include cel puțin o resursă proprie nouă, în afara celei pe plasticul nereciclat	până la 31.12.2027	75–85%	Capitolul despre resursele proprii din concluziile acordului	consilium.europa.eu
Comisia reduce sau suspendă cel puțin 300 de milioane de euro din ultima cerere de plată PNRR a României	până la 31.03.2027	55–65%	Evaluarea preliminară a Comisiei pentru cererea a șasea de plată	commission.europa.eu

Predicțiile pentru mărimea acordului, structura lui și resursele proprii se anulează dacă nu există acord până la 31 decembrie 2027.

Când considerăm analiza greșită

Am fixat pragurile dinainte, ca să nu le interpretăm după fapt.

• Teza mutării banilor este greșită dacă acordul final păstrează fonduri separate pentru agricultură și coeziune, fiecare cel puțin la nivelul nominal din 2021–2027.
• Prudența noastră privind calendarul este greșită dacă liderii se înțeleg la summitul din 26–27 noiembrie sau la cel din 17–18 decembrie 2026.
• Teza plății după rezultate este pusă sub semnul întrebării dacă acordul revine la decontarea facturilor pentru coeziune.

Surse principale: propunerea Comisiei Europene pentru cadrul financiar 2028–2034 și tabelul alocărilor pe state, briefingurile serviciului de cercetare al Parlamentului European, analizele Bruegel și ale Centrului Jacques Delors, presa din Bruxelles și din România citată în text. Cifrele finale se vor schimba în negociere; tabelul de mai sus le urmărește.