Societatea ar trebui să trateze rațiunea ca cea mai înaltă virtute umană, mai presus de emoție și tradiție.

Școala ar trebui să evalueze elevii după cât de bine îmbină gândirea cu învățarea, nu după memoria informațiilor.

E mai important să fii fidel conștiinței tale decât loial familiei sau prietenilor, chiar dacă asta înseamnă să-i trădezi.

Statul ar trebui să finanțeze explorarea minții și a naturii umane ca fundație pentru orice altă cunoaștere utilă.

Ar trebui să educăm copiii că iubirea e mai importantă decât orice carieră sau dar personal pe care l-ar putea dezvolta.

Societatea ar trebui să accepte trupul și dorința ca parte firească a ordinii naturale, nu ca surse de rușine morală.

În guvernare ca și în viață, a ști unde e limita și a nu face nimic la timp e mai important decât acțiunea îndrăzneață.

Școlile ar trebui să pună autocunoașterea înaintea studiului altora, pentru că nu poți înțelege străinii fără să te cunoști pe tine.

Când două chemări profunde ale vieții trag omul în direcții opuse, ar trebui să aleagă una și să renunțe definitiv la cealaltă.

În negocieri, ar trebui să refuzăm orice ofertă care repară doar pierderea materială și ignoră insulta adusă onoarei.

Când visurile noastre contrazic realitatea, ar trebui să cedăm întotdeauna în fața faptelor, nu să luptăm pentru a le schimba.

Societatea ar trebui să trateze minciuna ca pe un semn de slăbiciune care trebuie eliminat, nu tolerat ca tactică normală.

E mai important ca fiecare să-și asume responsabilitatea personală pentru faptele lui decât să dea vina pe circumstanțe sau pe ceilalți.

Ar trebui să căutăm în interiorul nostru, nu în doctrine externe, răspunsurile necesare pentru a acționa bine în lume.

Conducătorii ar trebui judecați după rezultatele lor, nu după intențiile proclamate.

Statul ar trebui să se abțină de la a planifica economia în detaliu, pentru că orice putere centralizată risipește libertatea oamenilor.

E mai important ca bucuria să fie împărtășită cu ceilalți decât ca fiecare să-și gestioneze singur suferința.

Merită să recunoaștem că prestigiul unor lideri contează mai mult în război decât forța numerică a maselor.

Ar trebui să protejăm experiențele trăite o singură dată chiar dacă asta înseamnă mai puțin acces la ele pentru toți.

Ar trebui ca școala să pună mai presus de orice performanță educația pentru tandrețe și blândețe, nu doar pentru carieră.