Laurence Steinberg

1 fișă

1. 01

   La unsprezece ani se deschide a doua fereastră de plasticitate și se schimbă cine îi contează: grupul de egali trece înaintea ta — deci mutăm efortul de la control la influență și la alegerea mediului.

   Age of Opportunity: Lessons from the New Science of Adolescence · 2014

   Autonomia neexersată la unsprezece ani se ia cu forța la cincisprezece.

   Ce se schimbă: sistemul de recompensă se maturizează cu câțiva ani înaintea celui de frânare. Nu e un defect de caracter, e un decalaj de calendar, și e motivul pentru care un copil bun face brusc lucruri riscante, mai ales în grup. Ce poți face de la unsprezece ani, concret. Unu, primul telefon vine cu un contract scris, semnat, cu trei reguli: telefonul doarme în bucătărie, părintele are codul, orice cerere de bani sau poze se arată înainte de răspuns. Doi, fără rețele sociale până la treisprezece ani cel puțin, și când vin, contul e privat și tu ești pe listă. Trei, dă-i o decizie adevărată pe săptămână, cu consecință reală și mică — meniul de duminică, ora la care se face tema, cum își cheltuie banii de buzunar. Autonomia neexersată la unsprezece ani se ia cu forța la cincisprezece. Patru, cunoaște-i prietenii pe nume și deschide casa: e mai ieftin să hrănești cinci adolescenți decât să nu știi unde e al tău. Cinci, o activitate cu adulți care nu sunt părinții lui — antrenor, meșter, trupă, voluntariat. Șase, discuția despre alcool, țigări și vape începe acum, scurt și factual, nu la cincisprezece ani, când e deja o negociere. Ce nu faci: nu citești jurnalul, nu spargi conversațiile private fără motiv, și nu faci din notă subiectul principal al fiecărei cine.

   “Adolescența nu e o perioadă de trecut cu bine, e o a doua fereastră de plasticitate. Creierul e din nou deosebit de sensibil la mediu — iar asta merge în ambele direcții.”

   Deschide fișa →